Momentul de început, pe drumul dezvoltării acestei secţii, l-a constituit înfiinţarea Casei memoriale „Gh. Gheorghiu Dej” (1966). Existenţa unui patrimoniu care cuprindea bunuri culturale ce aparţineau unor mari personalităţi naţionale, originare din Bârlad, a condus la apariţia unei noi secţii a muzeului, numită „Oameni de seamă ai Bârladului” (1977-1978).

În anul 1997, a intrat în circuitul pentru vizitare Casa memorială „Octavian Vasile Stoica”. Această locuinţă, situată în blocul A2 (etajul 1) de pe Bulevardul Epureanu numărul 49, a fost donată muzeului nostru în anul 1996 cu tot ce se afla în apartament. Biblioteca (peste 2700 de cărţi ale unor autori din literatura română şi universală), piesele de mobilier, manuscrisele, tablourile ce aparţin artiştilor Florentina Marinescu, Bogdan Pietriş, Tudor George, Anghel Neagu, Suzana Fîntînaru, N. Popa etc. şi obiectele personale ale scriitorului, recompun atmosfera de lucru a acestei personalităţi bârlădene.

Această secţie şi-a definitivat existenţa odată cu organizarea expoziţiei permanente Bârladul cultural, în anul 2004, acărei tematică a permis punerea în....

Momentul de început, pe drumul dezvoltării acestei secţii, l-a constituit înfiinţarea Casei memoriale „Gh. Gheorghiu Dej” (1966). Existenţa unui patrimoniu care cuprindea bunuri culturale ce aparţineau unor mari personalităţi naţionale, originare din Bârlad, a condus la apariţia unei noi secţii a muzeului, numită „Oameni de seamă ai Bârladului” (1977-1978).

În anul 1997, a intrat în circuitul pentru vizitare Casa memorială „Octavian Vasile Stoica”. Această locuinţă, situată în blocul A2 (etajul 1) de pe Bulevardul Epureanu numărul 49, a fost donată muzeului nostru în anul 1996 cu tot ce se afla în apartament. Biblioteca (peste 2700 de cărţi ale unor autori din literatura română şi universală), piesele de mobilier, manuscrisele, tablourile ce aparţin artiştilor Florentina Marinescu, Bogdan Pietriş, Tudor George, Anghel Neagu, Suzana Fîntînaru, N. Popa etc. şi obiectele personale ale scriitorului, recompun atmosfera de lucru a acestei personalităţi bârlădene.

Această secţie şi-a definitivat existenţa odată cu organizarea expoziţiei permanente Bârladul cultural, în anul 2004, acărei tematică a permis punerea în valoare a patrimoniului muzeal propriu, dar şi a pieselor donate de colecţionari şi instituţii de cultură, locale şi din ţară. Doi ani mai târziu, în 2006, expoziţia a fost completată cu un alt segment, destinat colecţiei scriitorului George Ivaşcu (expusă permanent, până la acest moment la Casa Sturdza), scriitorilor bârlădeni pentru copii, oamenilor de ştiinţă bârlădeni şi scriitorilor români de origine evreiască. Un aspect esenţial privind acest segment al expoziţiei este acela că, doar la muzeul bârlădean pot fi vizionate piese de patrimoniu legate de marele savant George Emil Palade (1912-2008), laureat al Premiului Nobel pentru Medicină şi Fiziologie (1974).

În anul 2016, expoziţia permanentă Bârladul cultural a fost modernizată, păstrându-se planul tematic, dar prezentată publicului într-o nouă manieră muzeotehnică.

PATRIMONIU

Patrimoniul acestei secţii este parte integrantă a patrimoniului Secţiei de Istorie Modernă şi Contemporană. Dacă până în anul 1990, Secţia de istorie a putut să aducă în faţa publicului vizitator valorile pe care le deţinea, după 1990 – când clădirea muzeului a fost afectată din nou de seism (primul seism puternic fiind în 1977) – întregul patrimoniu al secţiei a rămas depozitat, putând fi organizate doar expoziţii temporare (la început, în sala „N. N. Tonitza”, iar după consolidarea unei treimi din clădire – în spaţiile expoziţionale de aici şi pe holul Muzeului colecţiilor, cunoscut şi sub numele de „Casa Sturdza”).

Din anul 2002 s-au prefigurat noi perspective. În urma demersurilor făcute de conducerea instituţiei s-au obţinut câteva spaţii în clădirea de pe strada Republicii nr. 235 unde, s-a stabilit de comun acord cu specialiştii muzeului organizarea a patru expoziţii permanente, ce au fost deschise pentru publicul larg în anul 2004, odată cu împlinirea a 90 de ani de existenţă a muzeului. Astfel, numărul pieselor şi însemnătatea lor (peste 20.000 de piese la Secţia istorie) au condus la ideea de a reda episodic viaţa culturală a Bârladului (secolele XIX, XX, XXI) şi ilustrarea epocii Cuza.

Patrimoniul Secţiei Personalităţi Bârlădene s-a dezvoltat odată cu pregătirea expoziţiei permanente „Bârladul cultural”, moment care a atras o serie de donatori proveniţi din rândul intelectualilor bârlădeni care, prin piesele donate (cărţi, documente, fotografii, piese de artă decorativă etc.), au contribuit totodată şi la creşterea patrimoniului, nu numai la realizarea expoziţiei. Se cuvine să amintim aici, nume ilustre ale culturii noastre: Raluca Voichiţa Ivaşcu, Corneliu şi Ana Lungu, C. D. Zeletin, Ion Hobana, Cezar Ivănescu, Lucian Vasiliu, Mircea şi Serghei Coloşenco, Vasilian Doboş, Cristian Simionescu, Simion Bogdănescu, Adela Baboi, Olga Rusu, Gica Iuteş, Virgil Chiriac, Rodica Procopiu, dr. Constantin Teodorescu, Sergiu Brandea.

Fondul bogat al patrimoniului de la secţie a oferit şi oferă în continuare posibilitatea organizării expoziţiilor temporare, dar constituie, în acelaşi timp, şi o sursă care abundă în mărturii documentare. În acest sens, amintim, selectiv, Fondul George Tutoveanu, George Nedelea, Gheorghe Gheorghiu Dej, Octavian Vasile Stoica, Gheorghe Pruteanu, Traian Nicola, Gheorghe Subţirelu, Bulbuc, Balosin, Anton.

EXPOZIŢII PERMANENTE

BÂRLADUL CULTURAL

Cele trei segmente ale expoziţiei – Societatea culturală „Academia Bârlădeană”; Evoluţia culturii bârlădene în perioada secolelor XIX-XX (instituţii de învăţământ, presă-tipărituri, societăţi cultural-ştiinţifice, instituţii de cultură) şi Personalităţi – se întrepătrund prin intermediul exponatelor bi şi tridimensionale (documente, fotografii, cărţi, mobilier, piese de artă decorativă etc.).

Societatea culturală „Academia Bârlădeană”

Înfiinţată la 1 mai 1915 de poetul George Tutoveanu, maiorul Tudor Pamfile şi preotul Toma Chiricuţă, această societate – având ca preşedinte de onoare pe scriitorul Alexandru Vlahuţă – , „Academia Bârlădeană” a avut un loc central în cadrul manifestărilor culturale ale spiritualităţii bârlădene. Activitatea societăţii, care s-a desfăşurat pe parcursul a patru decenii (1915-1920; 1920-1955), a fost reluată în anul 1990, având ca preşedinte de onoare pe medicul şi scriitorul C. D. Zeletin. Deşi activitatea societăţii a fost fragmentară, iar şedinţele se desfăşurau fie în Aula Liceului „Codreanu”, fie la Casa Naţională „Stroe Belloescu”, „Academia Bârlădeană” a continuat să fie focarul de cultură a Bârladului. Cu fondurile băneşti ale societăţii au fost tipărite publicaţii proprii: „Graiul nostru” (1925-1927), „Scrisul nostru” (1929-1931).
Evoluţia culturii bârlădene în perioada secolelor XIX-XX

Acest segment al expoziţiei este redat pe două perioade: modernă şi contemporană.

Perioada modernă a însemnat un moment important în dezvoltarea societăţii româneşti. Pe plan local a fost momentul când instituţiile de învăţământ, de cultură şi presa şi-au definit locul şi şi-au motivat necesitatea înfiinţării lor. Aşa au apărut Clasul Codreanu (devenit în anul 1858 Gimnaziul Codreanu, iar în 1864, Liceu) – rod al ctitoriei fraţilor Neculai şi Gheorghe Roşca Codreanu; Şcoala Normală de Învăţători „Principele Ferdinand I” (1870) – ca urmare a demersurilor întreprinse de pedagogul Ioan Popescu (1830-1901).
Apariţia primelor publicaţii bârlădene a fost rezultatul activităţii intelectualităţii locale şi a tipografiilor, care au scos la lumină un număr însemnat de publicaţii (ziare şi reviste).
Această perioadă a fost marcată şi de apariţia Societăţilor cultural-ştiinţifice, cu rol centralizator în afirmarea spiritualităţii româneşti (Societatea pentru Învăţătura Poporului Român, Liga pentru Unitatea Culturală a Românilor, Ateneul Român, Academia Bârlădeană). De asemenea, aducem în centrul atenţiei şi cele două societăţi muzicale importante: Societatea „Filarmonica” (20 februarie 1898) şi Societatea „Armonia” (1901), cea din urmă fiind un „satelit” al primei societăţi, aflată sub conducerea profesorului Eugen Bulbuc (n. 1872, Ciortești – d. 1949, Bârlad).

Dezvoltarea învăţământului a creat la Bârlad o puternică atmosferă spirituală, care a determinat crearea unor instituţii de cultură specializate. Astfel, în anul 1909, profesorul Stroe Belloescu a donat o clădire construită pe cheltuială proprie, pentru a fi bibliotecă publică şi muzeu. În 1914, un grup de intelectuali bârlădeni s-au constituit în Comitetul de fondare a muzeului bârlădean, muzeu care şi-a inaugurat activitatea cu o pinacotecă şi o expoziţie de istorie. Activitatea teatrală bârlădeană a debutat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Aici a existat o clădire în care, din 1860, au poposit trupe de actori conduse de M. Millo şi Al. K. Robescu. Clădirea a existat pe locul unde astăzi se află Baia comunală. În secolul al XX-lea au existat un Ateneu Popular şi un Teatru Muncitoresc, care au condus la înfiinţarea Teatrului de Stat „Victor Ion Popa”, în anul 1953.

Pentru perioada contemporană, dezvoltarea a tot ceea ce înseamnă cultură a stat sub semnul noului cadru politic: înfăptuirea Statului Naţional Unitar Roman. În Bârlad, în această perioadă s-a înregistrat o creştere a numărului de şcoli şi s-a înregistrat apariţia unui alt liceu: Liceul de fete „Iorgu Radu”.

În domeniul presei se poate vorbi de o diversitate a publicaţiilor iar în ceea ce priveşte societăţile cultural-ştiinţifice, numărul acestora a crescut prin înfiinţarea societăţilor „Matematica bârlădeană” (1922), Asociaţia studenţilor Tutovei „Al. Vlahuţă” (1924), Societatea culturală „Avântul”. Pentru instituţiile de cultură (bibliotecă, muzeu, teatru) a fost perioada de consolidare, sub aspect organizatoric, şi definirea ca principali factori de cultură.

Personalităţi

În limita spaţiului expoziţional sunt reprezentate personalităţi locale consacrate, din domeniile literatură, artă şi ştiinţă: Gh. Vrabie, V. I. Popa, Corneliu Moldovanu, George Ivaşcu, Constantin Chiriţă, Ion Hobana, C. D. Zeletin, Cezar Ivănescu, Cristian Simionescu, Lucian Vasiliu, Serghei Coloşenco, Mircea Coloşenco, Stelian Baboi, Octavian V. Stoica, Gica Iuteş, Virgil Chiriac, George Emil Palade, Ştefan Procopiu, principesa Elena Bibescu şi mulţi alţii.

Expoziţia permanentă MUZEUL „VASILE PÂRVAN” – UN SECOL DE EXISTENŢĂ
Expoziţia permanentă intitulată Muzeul „Vasile Pârvan” – un secol de existenţă este inclusă în gama activităţilor muzeale a anului 2014 dedicate Centenarului instituţiei, propunându-şi valorificarea expoziţională pentru marele public. Tematica acestei expoziţii a permis expunerea pieselor cu caracter documentar-istoric, legate de înfiinţarea şi evoluţia muzeului bârlădean, care fac parte din patrimoniul acestuia, dar şi din patrimoniul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucureşti.

În cadrul expoziţiei, istoricul Muzeului „Vasile Pârvan” este ilustrat cronologic, prin intermediul fotografiilor, documentelor, publicaţiilor şi pieselor tridimensionale, urmărindu-se etapele importante din existenţa instituţiei:

Perioada 1909-1940 – cuprinde înfiinţarea pinacotecii, bibliotecii şi muzeului (1909), conform dorinţei marelui filantrop şi fondator al Casei Naţionale, Stroe Belloescu, dar şi a grupului de intelectuali bârlădeni care a militat pentru constituirea patrimoniului de care depindea existenţa muzeului; înfiinţarea Muzeului (10 aprilie 1914); înfiinţarea Societăţii Academia Bârlădeană care a contribuit la dezvoltarea patrimoniului muzeului (1915); înfiinţarea Asociaţiei „Casa Naţională de citire Stroe Belloescu”, care a preluat conducerea bibliotecii, muzeului şi pinacotecii (2 ianuarie 1928), membri de onoare ai acestei asociaţii fiind N. N. Tonitza, Ion Dumitriu-Bârlad şi Petre Bulgăraş; documente, fotografii şi piese care au intrat în patrimoniu până în anul 1940;

Perioada 1950–1966 – Între anii 1950-1956, activitatea muzeului şi pinacotecii a fost coordonată de profesorul Dimitrie Tarază, sculptor cu studii la Paris. Anul 1953 a însemnat pentru muzeul bârlădean îmbogăţirea patrimoniului cu un important fond valoric şi numeric de faună şi floră, donat de Filiala de vânătoare din Bârlad. Acest lucru a condus la înfiinţarea Secţiei de Ştiinţele Naturii. Acesta este motivul pentru care, în acest segment al expoziţiei, se găsesc documente dar şi câteva dintre primele piese (roci) care au intrat în patrimoniul secţiei şi au format colecţia Maxim Iancu.În anul 1955, muzeul a primit o aripă (parter şi etaj) din Palatul Prefecturii Judeţului Tutova. O clădire construită în stil eclectic, în perioada secolului al XIX-lea, probabil, după planurile arhitectului italian Giovani Baldorossi.

În anul 1957, muzeul a primit un nou sediu şi şi-a continuat existenţa sub numele de Muzeul „Vasile Pârvan”. Specialiştii de la Secţia arheologie au organizat şantiere în zonele limitrofe ale Bârladului, iar Secţia de Ştiinţele naturii a înfiinţat unul dintre cele mai mari parcuri din oraş – un colţ zoologic – transformat în Grădină zoologică; aceasta a funcţionat până în anul 1971, ca secţie a muzeului.

Începând cu anul 1959 şi până în anul 1987, muzeul a fost condus de arheologul Vasile Palade. Activitatea sa pe linie profesională, dar şi a arheologilor Mişu Davidescu şi Eugenia Popuşoi, sunt evidenţiate cu ajutorul fotografiilor,carnetelor de şantier şi pieselor descoperite pe şantierele arheologice de la Fabrica de cărămidă, Valea Seacă şi Trestiana.

În anul 1966, a fost amenajată Casa memorială „Gheorghe Gheorghiu Dej” şi deschisă publicului larg;

Perioada 1968-1994 – surprinde alte evenimente importante din existenţa muzeului: prima Sesiune naţională şi expoziţii temporare dedicate împlinirii a 60 de ani de existenţă a muzeului (1974); intrarea în proprietatea muzeului a celor două clădiri, monumente de arhitectură, Casa Miclescu şi Casa Sturdza (1977-1978); donaţiile prof. dr. Ion Chiricuţă (artă românescă şi artă universală) şi a medicilor Marcel Vainfeld (artă orientală şi extrem orientală), Ştefan Bucevschi (artă populară românească), Constantin Teodorescu (artă plastică românească), în perioada 1979-1986; Centenarul naşterii lui N. N. Tonitza (1986); sărbătorirea celor 75 de ani de existenţă a muzeului (1989); sărbătorirea celor 80 de ani de existenţă a muzeului (1994);

Perioada 1997-2014 – cuprinde: inaugurarea Casei memoriale „Octavian Vasile Stoica” (1997); Aniversarea a 20 de ani de la intrarea în patrimoniul muzeului a colecţiilor prof. dr. Ion Chiricuţă, medicilor Marcel Vainfeld şi Ştefan Bucevschi (2002); deschiderea Pavilionului muzeal „Marcel Guguianu” şi sărbătorirea celor 90 de ani de existenţă a muzeului marcată de deschiderea expoziţiilor permanente Fauna şi flora judeţului Vaslui, Cabinet numismatic, Cuza şi epoca sa, Bârladul cultural la sfârşitul mileniului doi (2004); inaugurarea Observatorului astronomic (2006); inaugurarea Planetariului (2009); inaugurarea muzeului, după reabilitarea clădirii (2012).
În plan central este reprezentat marele arheolog Vasile Pârvan, prin intermediul unui număr de 40 de piese din perioada secolelor III-VI d. H., Epoca romană (fragmente de vase, opaiţe, fusaiole), mărturii ale descoperirilor de la Ulmetum (com. Pantelimonul de Sus, judeţul Constanţa) – din patrimoniul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan”, din Bucureşti. La acestea, se alătură fotografii şi publicaţii legate de Vasile Pârvan din patrimoniul muzeului nostru.

ACTIVITĂŢI ŞTIINŢIFICE ŞI CULTURALE

- Expoziţii temporare
- Sesiuni de comunicări ştiinţifice
- Simpozioane
- Serate literare
- Conferinţe
- Lansări de carte

PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE

Revista Acta Musei Tutovensis, cu apariţie anuală din 2006, iar din anul 2015 apare cu titlul Acta Musei Tutovensis. Memorialistică, Ed. Casa Demiurg, Iaşi;

Romulus Boteanu, Ce nu se poate uita, , Ed. Casa Demiurg, Iaşi, 2009;

René Duda, Gânduri răzleţe, Editura Opera Magna, Iaşi, 2010.

SPECIALIŞTI

Muzeograf Alina Butnaru

BUNURI CLASATE

Până în prezent sunt clasate 8 bunuri cu valoare istorico-documentară şi memorială în categoria Tezaur şi 150 bunuri cu valoare istorico-documentară şi memorială în categoria Fond.