Muzeul Memorial “Iosif Vulcan” s-a deschis publicului cu o primă expoziție în toamna anului 1964, în clădirea actuală, aceeași în care a funcționat și redacția Revistei Familia, între anii 1897-1906, de fapt, casa în care au locuit Iosif și Aurelia Vulcan. Spațiul a fost cumpărat cu 20 de mii de coroane în 1896, pentru ca mai apoi, cu mult după moartea lui Iosif Vulcan (1907), Aurelia Vulcan să-l vîndă, în aprilie 1918, cu 150 de mii de coroane lui Schreiber Iacob. Noul proprietar, un an și jumătate mai tîrziu, a vîndut casa cu 200 de mii de coroane, minorei Margit Moskovitz (deportată și gazată la Auschwitz, în vara anului 1944). După război, sediul actual al muzeului a servit drept apartament de stat în care au locuit medicii Wilhelm Bársonyi, respectiv Octavian Martin. În anul 1964, aici a fost sediul Societății de științe filologice și istorice, aflată sub conducerea lui Titus L. Roșu, unul dintre colaboratorii seriei a III-a a revistei....

Muzeul Memorial “Iosif Vulcan” s-a deschis publicului cu o primă expoziție în toamna anului 1964, în clădirea actuală, aceeași în care a funcționat și redacția Revistei Familia, între anii 1897-1906, de fapt, casa în care au locuit Iosif și Aurelia Vulcan. Spațiul a fost cumpărat cu 20 de mii de coroane în 1896, pentru ca mai apoi, cu mult după moartea lui Iosif Vulcan (1907), Aurelia Vulcan să-l vîndă, în aprilie 1918, cu 150 de mii de coroane lui Schreiber Iacob. Noul proprietar, un an și jumătate mai tîrziu, a vîndut casa cu 200 de mii de coroane, minorei Margit Moskovitz (deportată și gazată la Auschwitz, în vara anului 1944). După război, sediul actual al muzeului a servit drept apartament de stat în care au locuit medicii Wilhelm Bársonyi, respectiv Octavian Martin. În anul 1964, aici a fost sediul Societății de științe filologice și istorice, aflată sub conducerea lui Titus L. Roșu, unul dintre colaboratorii seriei a III-a a revistei Familia.

În luna septembrie a anului 1965, cu ocazia centenarului Familiei și a debutului celei de-a V-a serii a publicației, expoziția realizată în 1964 este regîndită și îmbogățită, mai ales cu mobilier achiziționat de la fiul fruntașului țărănist Aurel Lazăr, Liviu, familia acestuia achiziționînd-o de la Aurelia Vulcan cu puțin timp înainte de moartea ei, în 1928.

Muzeul a cunoscut două restaurări majore, prima în anul 2000, iar a doua în urmă cu un an și jumătate (începînd cu primăvara anului 2014), oferind astăzi publicului vizitator o expoziție de bază care cuprinde exponate amenajate în patru încăperi: vitrinele din prima încăpere prezintă viața (copilăria la Holod și Leta Mare, adolescența orădeană, studiile liceale și în drept) și opera lui Iosif Vulcan, insistînd pe „ctitoria” sa fundamentală, întemeierea și editarea, timp de 41 de ani, a primei serii din Revista Familia. Vitrinele conțin, de asemenea, material documentar valoros privind preocupările spirituale ale acestuia, activitatea în cadrul unor fundații, societăți și asociații culturale, române și maghiare, relațiile cu poeți, prozatori, dramaturgi și istorici de frunte din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ipostaza de academician, precum și cea de animator cultural neobosit. Nu lipsesc cărțile editate de Iosif Vulcan – poezie, proză, dramaturgie și traduceri -, diplomele care atestă calitatea de membru ASTRA, al Societății pentru fond de teatru român, precum și al Societății Kisfaludy.

La loc de cinste se află coligatul Familia ce conține un exemplar (nr. 6, din 25 februarie – 9 martie 1866) în care a debutat poetul Mihai Eminescu, cu poezia De-aș avea…, precum și o vitrină ilustrînd prezența poetului în paginile revistei.

Celelalte trei încăperi adăpostesc mobilier în stil baroc, eclectic, bidermeier, judenstil sau rococo, aparținînd soților Vulcan: mese, fotolii, o banchetă, birou de lucru, tablouri, oglinzi, vaze, fotografii de familie, covoare de epocă, un secretaire, o pendulă, jardinieră, ceasornic de perete, precum și alte obiecte.

A cincea încăpere este utilizată la vernisarea unor expoziții tematice, avînd caracter temporar.