Clădirea, atestată documentar în anul 1627, a fost casa lui Miron Barnovschi, domnitorul Moldovei, care a donat-o Mitropoliei Sucevei pentru a fi transformată în han, iar veniturile obținute să fie folosite pentru “luminatul la sfintele moaște”. Construcția a fost consemnată în registrul delimitării proprietăţilor din anul 1786, ca locuinţă pentru membrii familiei imperiale când veneau la vânătoare.

Către sfârşitul secolului al XVIII-lea clădirea a fost cumpărată de către baronul Kapri, iar la 1856 figura în planul oraşului Suceava sub denumirea Hanul Domnesc, pe strada Kaprigasse.

După 1918, Hanul Domnesc devine proprietate particulară, iar în anul 1962 este trecut în proprietatea statului în vederea restaurării şi încadrării lui în urbanistica oraşului Suceava.

Restaurarea clădirii s-a făcut între 1962-1966 de la nivelul pivniţei până la acoperiş, urmărindu-se reconstituirea elementelor de arhitectură medievală moldovenească. În anul 1968 a fost deschisă prima expoziţie permanentă de etnografie structurată pe categorii etnografice, iar în anul 1982, expoziţia permanentă a fost reorganizată după alte criterii muzeografice şi....

Clădirea, atestată documentar în anul 1627, a fost casa lui Miron Barnovschi, domnitorul Moldovei, care a donat-o Mitropoliei Sucevei pentru a fi transformată în han, iar veniturile obținute să fie folosite pentru “luminatul la sfintele moaște”. Construcția a fost consemnată în registrul delimitării proprietăţilor din anul 1786, ca locuinţă pentru membrii familiei imperiale când veneau la vânătoare.

Către sfârşitul secolului al XVIII-lea clădirea a fost cumpărată de către baronul Kapri, iar la 1856 figura în planul oraşului Suceava sub denumirea Hanul Domnesc, pe strada Kaprigasse.

După 1918, Hanul Domnesc devine proprietate particulară, iar în anul 1962 este trecut în proprietatea statului în vederea restaurării şi încadrării lui în urbanistica oraşului Suceava.

Restaurarea clădirii s-a făcut între 1962-1966 de la nivelul pivniţei până la acoperiş, urmărindu-se reconstituirea elementelor de arhitectură medievală moldovenească. În anul 1968 a fost deschisă prima expoziţie permanentă de etnografie structurată pe categorii etnografice, iar în anul 1982, expoziţia permanentă a fost reorganizată după alte criterii muzeografice şi anume prezentarea celor şase zone etnografice ale judeţului Suceava (Fălticeni, Humor, Dorna, Rădăuţi, Câmpulung Moldovenesc, Suceava), parte din ele păstrate și astăzi la etajul clădirii. Aceste zone se delimitează prin particularităţile decorative ale compoziţiilor şi preferinţelor cromatice, regăsite pe costume şi ţesături, prin ocupaţiile şi meşteşugurile tradiţionale sau prin obiceiurile specifice.

Reorganizarea parterului, finalizată în 2003 reconstituie un han din perioada secolelor XVIII-XIX, care găzduia oaspeţi de seamă, dregători, negustori, ce străbăteau drumurile comerciale şi se opreau în târgul Sucevei.

Atmosfera de epocă este ilustrată prin reconstituirea mijloacelor de încălzit, completată de țesăturile de interior, obiectele de ceramică sau piesele legate de transport și vanătoare din acea perioadă.

Prezentarea interactivă, autetenticitatea obiectelor expuse redau bogăția, unicitatea și valoarea de patrimoniu a colecțiilor etnografice din muzeu, imagine a culturii și civilizației din Bucovina.