Exponatul lunii MARTIE 2025
Începuturile automobiliștilor militari

La 1 martie, pe lângă ancestrala sărbătoare a Mărțișorului, sărbătorim în armată, o armă fără de care câmpul de luptă modern nu ar avea aspectul pe care îl cunoaștem. Vorbim, bineînțeles, de arma fără de care nimic nu s-ar mișca decât în viteza pasului de infanterist sau a goanei calului, Arma Auto.

Momentul istoric ales pentru a sărbători această armă este strâns legat de înființarea primei unități distincte a acesteia, Regimentul de Tracțiune Automobilă, unitate ce a apărut în organica Armatei Române în vâltoarea Primului Război Mondial, la 1 martie 1917.

Originea motorizării armatei are însă rădăcini mai vechi. În anul 1905, Ministerul de Război achiziționa 13 automobile Mercedes Simplex. Acestea aveau o capacitate de transport de 700 kg sau 8 persoane şi erau desemnate ca vehicule de comandament la corpurile de armată sau la diviziile de infanterie. În anii următori, au urmat o serie întreagă de teste pentru a se determina posibilităţile....

Exponatul lunii MARTIE 2025
Începuturile automobiliștilor militari

La 1 martie, pe lângă ancestrala sărbătoare a Mărțișorului, sărbătorim în armată, o armă fără de care câmpul de luptă modern nu ar avea aspectul pe care îl cunoaștem. Vorbim, bineînțeles, de arma fără de care nimic nu s-ar mișca decât în viteza pasului de infanterist sau a goanei calului, Arma Auto.

Momentul istoric ales pentru a sărbători această armă este strâns legat de înființarea primei unități distincte a acesteia, Regimentul de Tracțiune Automobilă, unitate ce a apărut în organica Armatei Române în vâltoarea Primului Război Mondial, la 1 martie 1917.

Originea motorizării armatei are însă rădăcini mai vechi. În anul 1905, Ministerul de Război achiziționa 13 automobile Mercedes Simplex. Acestea aveau o capacitate de transport de 700 kg sau 8 persoane şi erau desemnate ca vehicule de comandament la corpurile de armată sau la diviziile de infanterie. În anii următori, au urmat o serie întreagă de teste pentru a se determina posibilităţile de achiziţionare a unor autocamioane pentru nevoile armatei, relativ la transportarea de trupe şi materiale acolo unde era necesar transportul rapid, iar calea ferată nu constituia o soluţie viabilă. La 15 ianuarie 1909 a luat fiinţă Garajul Central al Armatei, ca primă formaţiune de reparaţii şi centralizare a automobilelor, iar la aceeaşi dată a fost deschisă o şcoală auto, atât pentru şoferi, cât şi pentru mecanici. Deoarece automobilele armatei au fost considerate prea puţine în virtutea declanşării unor operaţii militare în zonă, în data de 21 aprilie 1912 a fost înfiinţat Corpul Automobiliştilor Voluntari. Acest corp era format din proprietari de automobile sau motociclete, ofiţeri şi grade inferioare, din activitate sau rezervă, sau membri ai Clubului Automobil Român. Scopul anunţat era de a asigura, atât pe timp de război, cât şi pe timp de pace, funcţionarea serviciului de automobile. La început, acesta avea un număr de 132 automobile, iar în anul următor numărul crescuse la 304 deservite de 608 membri. Pe lângă acest corp, se înfiinţează Secţia de automobile din cadrul Batalionului de Specialităţi ce iniţial a fost dotată cu 20 de automobile şi 30 de motociclete.

Pentru a avea o legătură între cele două structuri paralele existente, la 10 august 1915, este înfiinţată o Companie a Corpului Automobiliştilor Voluntari, în care este vărsat întregul patrimoniu de tehnică şi oameni al batalionului şi, implicit, al Ministerului de Război.

La structura dublă a transporturilor auto s-a renunţat prin desfiinţarea Corpului Automobiliştilor Voluntari, ce devenise desuet, fiind toţi mobilizaţi şi, prin unificarea cu Compania de Automobile, a fost înfiinţat Regimentul de Tracţiune Automobilă, la 1 martie 1917. Acest regiment avea în compunere 3 batalioane auto, o companie de motociclişti, o companie de motomitraliere şi autoblindate, un batalion de depozit şi şcoala de şoferi. În total, Regimentul de Tracţiune Automobilă avea în componenţă, funcţional sau în reparaţii, 895 autoturisme, 193 autosanitare, 123 autocamionete, 92 motociclete, 32 motomitraliere, 5 autotunuri, 5 autocisterne şi 1 autotractor. Astfel avem un total de 1735 mijloace auto din care 578 se aflau la partea sedentară. Pe lângă acestea mai existau în componenţă 6 ateliere mobile, toate funcţionale. Cu această organizare, Regimentul de Tracțiune Automobilă a participat activ la desfășurarea marilor bătălii ale anului 1917 de la Mărășești, Mărăști și Oituz. Următoarea reorganizare a avut loc în 15 octombrie 1917, pentru a se folosi experienţa mai sus amintită. Trebuie punctat tot aici faptul că, de-a lungul perioadei, au existat un număr mare de vehicule venite din străinătate ce a mărit numărul de tehnică pe anumite aspecte, iar la altele a suplinit pierderile. Astfel au fost organizate 11 grupuri de autocamioane de transport, fiecare grup având câte 3 secţii auto. Pe lângă aceasta, pentru artileria grea s-a înfiinţat un grup de autotractoare, cu trei secţii de tractoare grele.

În anul 1918, la început, au mai fost înfiinţate două secţii de autosanitare pentru ajutorarea autorităţilor locale în combaterea epidemiei de tifos. De asemenea, la 1 februarie a fost înfiinţat Centrul de Instrucţie Auto, pe lângă care a continuat să funcţioneze şi şcoala, fiind ambele bazate la Botoşani. La 1 martie 1918, Serviciul de Automobile al Zonei Interioare a intrat în componenţa Regimentului de Tracţiune Automobilă, ca al patrulea batalion al acestuia.

După „Pacea de la Buftea”, la 5 mai 1918, regimentul a fost desfiinţat fiind înlocuit cu un Corp de Tracţiune Automobilă, împărţit pe 8 companii. Cu această organizare, arma auto a participat la Campania din 1919, revenind la structura de regiment abia la 30 octombrie 1919.

Pentru exemplificarea istoriei scurte, dar tumultoase mai sus prezentate, am ales să expunem, cu această ocazie, două machete de automobile blindate aflate în componența acestui Regiment de Tracțiune Automobilă.

Prima machetă reprezintă automobilul blindat CFR 1915. Denumirea se trage de la faptul că această mașină a fost realizată în Atelierele CFR București în anul 1915 și, după datele avute până în prezent, au existat două autoblindate de asemenea tip, înscriindu-se într-o serie de lucrări de artilerie, geniu și vehicule realizată în centrele industriale ale vremii, lucrări realizate atât înaintea cât și după începerea războiului. Automobilul se prezintă sub forma unei cutii blindate rectangulare, având o turelă fixă cu vizetă frontală. Partea frontală este realizată sub forma unei capote semicirculare, continuată cu cabina șoferului și a ajutorului acestuia, cabină dispusă în unghi ascuțit față de cutie. Radiatorul este apărat de o serie de foi de tablă dispuse orizontal. Roțile frontale sunt dispuse în afara cutiei blindate, iar cele din spate sunt acoperite de aceasta, toate din cauciuc plin și sprijinite pe suspensii lamelare. Mașina are trei portiere, două laterale și una dublă în spate. Acest automobil s-a regăsit în cadrul secției de autoblindate din Regimentul de Tracțiune Automobilă, fiind apoi transferat în 1919 în noul Batalion al Carelor de Asalt iar din 1925, Centrului de Instrucție al Cavaleriei.

A doua machetă are ca proveniență acest Centru de Instrucție al Cavaleriei de la Sibiu, în componența căruia a fost constituit un escadron de autoblindate. Macheta a fost realizată la comanda ofițerilor din acest centru și a fost făcută cadou tânărului Rege Mihai I, lucru care se poate observa și de pe placa de alamă fixată deasupra cabinei. Automobilul este o mașină blindată marca Austin, varianta a III-a de producție. Din păcate, detaliile nu permit determinarea cărui producător ar fi aparținut mașina reprodusă la scară. Aceasta se prezintă sub forma unei cutii blindate rectangulare, cu două turele mobile dispuse cot la cot, fiecare turelă având mitraliera cu apărători laterale. Capota este dreaptă, mai îngustă față de cutie, având două faruri și apărători pentru roți, cu partea frontală în unghi. Partea din spate este realizată tot în unghi, automobilul fiind prevăzut cu un post de conducere și în spate. Pe turelă este scris cu litere cursive „Mărășești”, având în vedere faptul că primele înmatriculări ale blindatelor românești au folosit nume de bătălii celebre din istoria românească. Ca și precedenta mașină prezentată, acest model a fost în serviciul secției de autoblindate din Regimentul de Tracțiune Automobilă, fiind mai apoi transferată în Escadronul de Autoblindate.

Între cele două machete, se poate observa o reproducere a unei perechi de epoleți de ofițer asimilat gradului de sublocotenent din Regimentul de Tracțiune Automobilă. Cifra regimentară era reprezentată prin inițialele RTA „în stil modern, legate între ele” așa cum prevedea Decretul Regal No. 1301 din 4 noiembrie 1917. Decretul mai stabilea faptul că ofițerii asimilați ai acestui regiment purtau steluțe ca însemne de grad cât și culoarea distinctivă gri, culoare ce, trei ani mai târziu, va deveni reprezentativă pentru blindate și motomecanizate, fiind ca atare păstrată până în 1948.