Cetatea

Cetatea de la Tropaeum Traiani (com. Adamclisi, jud. Constanța) este unul dintre cele mai importante centre economice, politice și religioase din Dobrogea romană (în cadrul provinciilor Moesia Inferior și Scythia Minor), cercetările de specialitate efectuate de mai bine de 120 de ani relevând o mare cantitate de informații cu caracter istoric, arheologic și arhitectural, diseminate în lucrări științifice și de popularizare.

Primele săpături arheologice au fost efectuate de Grigore Tocilescu (directorul Muzeului Național de Antichități) între anii 1891-1909, pentru ca ştafeta conducerii cercetărilor să fie preluată de către alți mari arheologi ca V. Pârvan, G. Murnu, P. Nicorescu, I. Barnea și Al. Barnea (în prezent).

Cetatea de la Adamclisi, aflată în partea de sud-vest a satului, la cca. 600 m de acesta şi la 1500 m de monumentul triumfal, pe valea Urluia, a fost construită la ordinele împăratului Traian pentru familiile veteranilor care au participat la războaiele dacice (şi este considerată drept cea mai mare aşezare civilă romană de....

Cetatea

Cetatea de la Tropaeum Traiani (com. Adamclisi, jud. Constanța) este unul dintre cele mai importante centre economice, politice și religioase din Dobrogea romană (în cadrul provinciilor Moesia Inferior și Scythia Minor), cercetările de specialitate efectuate de mai bine de 120 de ani relevând o mare cantitate de informații cu caracter istoric, arheologic și arhitectural, diseminate în lucrări științifice și de popularizare.

Primele săpături arheologice au fost efectuate de Grigore Tocilescu (directorul Muzeului Național de Antichități) între anii 1891-1909, pentru ca ştafeta conducerii cercetărilor să fie preluată de către alți mari arheologi ca V. Pârvan, G. Murnu, P. Nicorescu, I. Barnea și Al. Barnea (în prezent).

Cetatea de la Adamclisi, aflată în partea de sud-vest a satului, la cca. 600 m de acesta şi la 1500 m de monumentul triumfal, pe valea Urluia, a fost construită la ordinele împăratului Traian pentru familiile veteranilor care au participat la războaiele dacice (şi este considerată drept cea mai mare aşezare civilă romană de pe teritoriul Dobrogei). Înainte de ridicarea centrului roman, pe locul respectiv, conform descoperirilor arheologice, ar fi fost o aşezare getică. Noua fortificație evoluează din punct de vedere demografic prin popularea sa constantă cu diverse elemente de origine romană și greacă. Deja, înainte de anul 170, există un centru urban înfloritor, ridicat sub împăratul Marcus Aurelius la rangul de municipium, condus de un senat și beneficiind de numeroşi magistraţi, respectiv un corp de preoţi ai cultului oficial.

Monumentul triumfal Tropaeum Traiani.

La nord-est de sat, la aproximativ 1.5 km pe drumul lateral ce porneşte din DN3 la est de sat, poate fi găsit monument triumfal. Locul amplasării sale nu este întâmplător ales, dominând prin înălţime relieful înconjurător pe zeci de kilometri întregi. Monumentul, ca şi multe dintre creaţiile antichităţii, nu servea în primul rând desfătării ochiului şi simţurilor artistice ale privitorilor, ci unul din scopurile urmărite era tocmai acela de a impresiona populaţia locală şi de a transmite mereu un mesaj important (cu funcţie socială precisă), reprezentând un simbol al Romei şi totodată unul din cele mai importante edificii-monument ridicare de această pe cuprinsul imperiului. Atât caracterul scenelor de pe monument, cât şi comparaţia cu alte monumente de acelaşi caracter, mai mult sau mai puţin contemporane, şi mai ales cu Columna lui Traian, au permis înţelegerea faptului că el nu reprezintă un „jurnal de campanie”, ci reprezintă o manifestare artistică pusă în slujba propagandei imperiale.

Materialul constitutiv (calcar) corespunde pietrei extrasă din împrejurimi. Au fost descoperite şi carierele (patru la număr) din care romanii au extras materialul litic, ele fiind localizate pe valea Enigea, la cca. 4 km depărtare de localitatea Adamclisi şi la cca. 1,5 km de localitatea Deleni.

În imaginea sa originală, monumentul se va fi înfăţişat ca un uriaş cilindru, suprapus de un trunchi de con, acoperit cu plăci de piatră în forma unor solzi de peşte, iar deasupra se aflau două prisme hexagonale de mărimi diferite. Acestea din urmă serveau ca soclu statuii simbol al victoriilor repurtate pe cale militară – Tropaeum-. Întregul monument avea o înălţime şi un diametru de 40 metri.

Altarul și mausoleul

Pe acelaşi platou, la 250 m vest-nord-vest față de monument, se află altarul funerar dedicat celor aproximativ 3.800 de soldaţi romani căzuţi pe câmpul de luptă. Acesta este realizat sub forma unei baze care este construită în trepte, cu o formă prismatică şi care era acoperit cu un acoperiş constituit din ţigle şi piatră. Pilaştrii încadrau vaste suprafeţe unde erau imprimate numele şi gradul combatanţilor romani, grupaţi chiar pe unităţile componente (iar ca membrii ai unor unităţi de luptă sunt amintiţi pretorieni, legionari, missicii, auxiliari). S-au mai păstrat din ornamentica fragmente de friză, de arhitravă şi de pilaştri (candelabru vegetal, o ghirlandă, un vrej). De asemenea este prezentă o inscripţie dedicantă: „In memoriam fortissimorum virorum qui pugnantes pro republica, bello dacico, morte accubuerunt” (în amintirea bărbaţilor prea viteji, care luptând pentru patrie, în războiul cu dacii s-au culcat întru moarte”). Generalul roman căzut în confruntarea militară pare a fi avut domiciliul la Neapolis.

La aproximativ 100 metri de monument există o movilă de pământ (înaltă de 2,50 m şi cu un diametru de aproximativ 20 m) în interiorul căreia săpăturile arheologice de specialitate au relevat prezenţa unor infrastructuri de piatră şi lemn care ar fi aparţinut unui mausoleu. Construcţia de piatră era de formă pătrată și se sprijinea pe o bază solidă formată din şase trepte de piatră. Au fost identificate patru inele concentrice realizate din piatră şi mortar în manieri diferite, dintre care primul este realizat în tehnică opus quadratum, iar trei în opus coementicium. Construcţia cu caracter funerar are în zona centrală un mormânt (tumulus), probabil aparținătoare unui ofițer important roman, unde ar fi trebuit să fi existat o urnă de incineraţie cu resturile acelui praefectus castrorum. De asemenea, au mai fost recuperate fragmente arhitectonice şi plăci de piatră pe care erau gravate inscripţii latine.

Cele două monumente au fost ridicate după finalizarea bătăliei sau în 102 p.Chr. Ele au premers trofeul care a fost construit între anii 106-109 (între 10 decembrie 108 şi 10 decembrie 109).

Muzeul Adamclisi

Clădirea a fost inaugurată în 1977 și cuprinde vestigii arheologice descoperite în urma cercetărilor arheologice și a descoperirilor fortuite în cetatea Tropaeum Traiani, la monument (piesele originale) şi în vecinătatea imediată sau mai îndepărtată. Sunt prezente colecţii ceramice, colecţii-piese de arhitectură, colecţii-podoabe etc. De asemenea sunt expuse metope, friza inferioară şi cea superioară, pilaştrii, crenelurile şi blocurile de parapet ale atticului festonat, statuia colosală a trofeului, inscripția şi friza cu arme, resturi ale pereţilor altarului cenotaf, fragmente din soclul statuii trofeului pe care sunt sculptate chipul meduzei şi cnemide, un suport de solz, un solz de la acoperişul tronconic. Continuăm cu cele 48 de metope originale (din cele 54 existente odinioară) într-o ordine conformă cu desfăşurarea evenimentelor din iarna anilor 101-102 a.Chr. Mai enumerăm ca prezente un bogat material epigrafic (aşa cum se constată prin inscripţia de pe soclul statuii privind menţionarea în anul 116 a locuitorilor Traianenses Tropaienses), inscripţia dedicativă provenind de la monumentul triumfal, stele funerare (reutilizate în timp ca materiale de construcţie) dintre care se remarcă cea a lui L. Fufidius Lucianus a cărui funcţie în cadrul administraţiei oraşului trădează declararea acestuia la 170 p.Chr. ca municipium sau altele care amintesc despre prezenţa unor veterani ce proveneau din Legio V Macedonica sau menţiuni de negustori provenind din Siria, Palestina, Grecia etc.), basoreliefuri (cu reprezentări ale unui tropaeum, ale lui Thanatos), fragmente de apeducte, capiteluri cu impostă, alte fragmente arhitectonice, ceramică romană de uz comun sau de lux, unelte, obiecte de podoabă (inele cu gemă, fibule, aplice, clopoţei), chei etc. Nu în ultimul rând reținem prezența unui deosebit mic trofeu care redă la o scară mult mai redusă statuia colosală/trofeu care a fost descoperit la poarta de est a cetății, o adevărată emblemă a orașului în prima jumătate a secolului al IV-lea p.Chr.

Prezentarea muzeistică se încheie cronologic cu materiale ceramice specifice secolelor IX-XIII provenind din morminte de inhumaţie.