Aurel Vlaicu

Galeria marilor personalităţi ale ştiinţei şi tehnicii româneşti care au contribuit la progresul ştiinţei universale, unul din locurile de frunte este ocupat de marele inventator şi aviator Aurel Vlaicu. S-a născut în satul Binţinţi (azi Aurel Vlaicu) la 19 noiembrie 1882.

Era fiul lui Dumitru şi Ana Vlaicu, o familie cu stare materială bună care şi-a permis să susţină, cu mari sacrificii, fiul la diferite şcoli. Aurel Vlaicu, după absolvirea şcolii primare din satul natal, s-a înscris la Liceul din Orăştie, de unde, după primii doi ani, se transferă la Liceul german din Sibiu unde urmează clasele a VII-a şi a VIII-a, la finalul studiilor liceale obţinând diploma de bacalaureat.

Încă de pe băncile liceului demonstrează înclinaţii deosebite spre tehnică ceea ce-l determină să se orienteze spre o facultate cu acest profil.

În toamna anului 1902 se înscrie la Politehnica din Budapesta, dar nemulţumit de gradul modest de predare s-a retras. Se orientează spre Şcoala Politehnică din München....

Aurel Vlaicu

Galeria marilor personalităţi ale ştiinţei şi tehnicii româneşti care au contribuit la progresul ştiinţei universale, unul din locurile de frunte este ocupat de marele inventator şi aviator Aurel Vlaicu. S-a născut în satul Binţinţi (azi Aurel Vlaicu) la 19 noiembrie 1882.

Era fiul lui Dumitru şi Ana Vlaicu, o familie cu stare materială bună care şi-a permis să susţină, cu mari sacrificii, fiul la diferite şcoli. Aurel Vlaicu, după absolvirea şcolii primare din satul natal, s-a înscris la Liceul din Orăştie, de unde, după primii doi ani, se transferă la Liceul german din Sibiu unde urmează clasele a VII-a şi a VIII-a, la finalul studiilor liceale obţinând diploma de bacalaureat.

Încă de pe băncile liceului demonstrează înclinaţii deosebite spre tehnică ceea ce-l determină să se orienteze spre o facultate cu acest profil.

În toamna anului 1902 se înscrie la Politehnica din Budapesta, dar nemulţumit de gradul modest de predare s-a retras. Se orientează spre Şcoala Politehnică din München unde figurează că a frecventat cursurile începând din anul 1903 până în 1908. Multitudinea preocupărilor sale în domeniul tehnicii l-au făcut cunoscut între studenţii şi profesorii înaltei şcoli müncheneze. Devenind inginer se dedică cu pasiune studierii problemelor zborului. Primul succes, după o intensă muncă, l-a constituit ridicarea de la sol a planorului proiectat şi construit după planurile proprii, pe islazul satului natal, în anul 1909. Convins că la Bucureşti va găsi alte posibilităţi de realizare a proiectelor sale, Aurel Vlaicu trece munţii şi, susţinut de o serie de personalităţi, reuşeşte să construiască aparatul de zbor „Vlaicu I”, o realizare remarcabilă prin simplitatea ei. Cu acest avion Aurel Vlaicu a reuşit, în 17 iunie 1910, să decoleze de pe câmpul Cotrocenilor de la prima încercare.

Al doilea aparat construit, „Vlaicu II” ce a atins o viteză de 90 km/oră şi se ridica până la 1000 m, Aurel Vlaicu a zburat la Arad, Blaj, Braşov, Sibiu, Iaşi şi alte oraşe din ţară. În anul 1912, participând la concursul aviatic internaţional de la Aspern – Viena, Vlaicu a fost premiat pentru precizia aruncării la ţintă a unui proiectil de la 300 m înălţime într-un cerc de 40 m şi pentru aterizarea la punct fix.