Amplasată în centrul satului Udeşti, judeţul Suceava, casa memorială a fost inaugurată în anul 1984, în locuinţa scriitorului Eusebiu Camilar (1910-1965). Expoziţia memorială, amenajată în cele trei încăperi ale casei părinteşti, reconstituie atmosfera de viaţă şi de activitate creatoare, prezentând publicului o bogată colecţie de mobilier, obiecte personale şi de uz gospodăresc, cărţi, documente personale, fotografii etc.

Eusebiu Camilar s-a născut la Udeşti, fiind al cincilea copil dintre cei şapte ai familiei Ioan şi Natalia (n. Motrici), ţărani foarte săraci; „Eu am apucat vremea opaiţului. Lumina în casele săracilor. Pe al nostru îl păstrase mama de la bunica; bunica – de la maică-sa. Era fundul unui ceaun de schijă, aflat de strămoşul nostru prin nişte gunoaie de la marginea târgului. Aşa s-a păstrat” (E. Camilar, Vulcan). În 1914 tatăl său emigrează în America, de unde se întoarce la fel de sărac, după mai mulţi ani: „Tata n-a adus bani din America. Unii spuneau că tata bea prea mult. […] Mama....

Amplasată în centrul satului Udeşti, judeţul Suceava, casa memorială a fost inaugurată în anul 1984, în locuinţa scriitorului Eusebiu Camilar (1910-1965). Expoziţia memorială, amenajată în cele trei încăperi ale casei părinteşti, reconstituie atmosfera de viaţă şi de activitate creatoare, prezentând publicului o bogată colecţie de mobilier, obiecte personale şi de uz gospodăresc, cărţi, documente personale, fotografii etc.

Eusebiu Camilar s-a născut la Udeşti, fiind al cincilea copil dintre cei şapte ai familiei Ioan şi Natalia (n. Motrici), ţărani foarte săraci; „Eu am apucat vremea opaiţului. Lumina în casele săracilor. Pe al nostru îl păstrase mama de la bunica; bunica – de la maică-sa. Era fundul unui ceaun de schijă, aflat de strămoşul nostru prin nişte gunoaie de la marginea târgului. Aşa s-a păstrat” (E. Camilar, Vulcan). În 1914 tatăl său emigrează în America, de unde se întoarce la fel de sărac, după mai mulţi ani: „Tata n-a adus bani din America. Unii spuneau că tata bea prea mult. […] Mama îl sfădea câteodată: Ai pierdut opt ani de pomană. […] Pe noi ne-a crescut mama.

Şi o iubeam pe mama. Ea ne ocrotea.” (E. Camilar, Cordun). Din 1918 până în 1923 învaţă la Şcoala poporală din satul natal, apoi trei ani la Liceul Ştefan cel Mare din Suceava, după care renunţă din cauza sărăciei; „era un elev de o rară modestie şi îl văd parcă şi acum, îmbrăcat în portul nostru de la ţară: cămaşă albă de fuior, iţari, bondiţă de miel, brâu ales cu tricolor …” (prof. Ştefan Pavelescu). În perioada 1928-1930, extrem de sărac, îşi câştigă existenţa muncind ca ajutor de funcţionar în sat, lucrător agricol sezonier, ajutor de brutar în Iaşi, spălător de rufe, uşier, băiat „de alergătură” prin Bucureşti. Debutează în „Moldova literară”, în 1929, cu poezia Cetatea mea. În anii 1931-1932 este redactor la revista „Ţara Fagilor”, scoasă de Constantin Milici la Soloneţ – Suceava, iar din 1932 până în 1933 este încorporat la Comisariatul militar Suceava, arma Infanterie, puşcaş. În 1935 se stabileşte la Iaşi, unde publică în diverse reviste şi ziare: „Chemarea”, „Iaşul”, „Voinţa”, „Cetatea Moldovei”, „Lumea”, „Avântul” ş.a.; „În multe privinţi, acest scriitor aduce aminte de Gorki; prin 1938 – când l-am cunoscut – era un vagabond aproape, în orice caz un out-law. Trăia nu se ştie din ce, citea pe Jack London (Martin Eden) şi se sufoca de admiraţie pentru Spovedania mea” (Al. Piru). În 1937 debutează editorial cu placheta de versuri Chemarea cumpenelor.

Se căsătoreşte în 1938 cu poeta, prozatoarea şi publicista Magda Isanos (1916-1944), trăind foarte modest, în lipsuri materiale, iar în 1941 i se naşte unicul copil, Elisabeta (Zuţa), viitoarea poetă, prozatoare şi traducătoare Elisabeta Isanos. Publică primul său roman în 1942, considerat capodoperă, Cordun. În 1944, soţia scriitorului, Magda Isanos, se stinge din viaţă, la numai 28 de ani. A fost membru al Uniunii Scriitorilor (1954) şi membru corespondent al Academiei Române (1955), a publicat poezie şi proză, reportaje, fragmente de roman şi pagini de dramaturgie în versuri, evocări istorice şi literare, însemnări de călătorie şi jurnal etc., a repovestit celebrele 1001 nopţi în patru volume, a tradus din literatura rusă, chineză, persană, sanscrită, a călătorit peste hotare, devenind o personalitate literară oficială, fiind inclus în manuale. S-a stins din viaţă la vârsta de 55 de ani, după o boală necruţătoare, fiind înmormântat în cimitirul Bellu din Bucureşti.

Opera literară: Chemarea cumpenelor (1937), Cordun (1942), Prăpădul Solobodei (1943), Avizuha (1945), Răfuiala (1945), Focurile, în colaborare cu Magda Isanos (1945), Turmele (1946), Cartea de cântece (1946), Valea hoţilor (1948), Negura, I-II (1949-1950), Temelia (1951), Prin Ţara de Sus (1954), Livezile tinere (1954), Poarta furtunilor (1955), Împărăţia soarelui (1955), Inimi fierbinţi (1956), Valea Albă (1957), Cartea poreclelor (1957), Cărţile săgetătorului (1957), Cel din urmă apostol (1957), Nopţi udeştene (1960), Pământul zimbrului (1962), Poezii (1964); Vrancea (1964), Povestiri eroice (1965) ş.a. Ediţii postume: Viforul (1966), Farmecul depărtărilor (1966), Clopote în amurg (1969), Turmele. Cordun. Avizuha. Valea hoţilor (1971), Satul uitat (1974), Călăreţul orb (1975), Cartea de piatră (1981), Stejarul din Borzeşti. Povestiri eroice (2006) ş.a. (dr. Aura Brădăţan)

♦ Parteneriatul Booktes.com și Muzee de la sat, destinat consolidării antreprenoriatului cultural, face posibilă navigarea virtuală pe harta interactivă a muzeelor de la sat intrând direct pe www.muzeedelasat.ro, platformă online gratuită, disponibilă în limbile română și engleză sau folosind fereastra integrată pe această pagină.

♦ Muzee de la sat este prima și singura platformă online dedicată muzeelor din zona rurală. Echipa a explorat până în prezent 18 județe, realizând în mai puțin de un an tururi virtuale pentru 53 de muzee, peste 10.000 de fotografii și 50 de videoclipuri de prezentare.