Legenda susţine că fortificarea Braşovului a fost decisă de regele Sigismund de Luxemburg, în 1395, după o campanie militară dusă împotriva turcilor. Se pare că, prima centură de zid a cetăţii Braşovului a fost terminată la începutul secolului al XV-lea, însă, aşa cum o să o dovedească asediile otomane, fortificaţiile trebuiau îmbunătăţite şi astfel şantierul a continuat, pentru reparaţii sau construcţii noi, până în prima jumătate a secolului al XVII-lea.

Eficienţa sistemului de apărare este demonstrată de faptul că de la invazia turcească din 1421, până la intrarea trupelor austriece în oraş, în 1688, Braşovul nu a mai fost cucerit.

În secolul al XIV-lea, excesul de apă provenit de la izvoarele care curgeau prin Şcheii Braşovului şi traversau străzile Cetăţii medievale, a fost deviat printr-un canal artificial, numit „Graft” (şanţ) la poalele dealului Romurilor. Canalul era folosit totodată ca obstacol natural în cadrul sistemului defensiv al Cetății.

Bastionul Graft a fost construit în perioada 1515 – 1521 pentru a asigura....

Legenda susţine că fortificarea Braşovului a fost decisă de regele Sigismund de Luxemburg, în 1395, după o campanie militară dusă împotriva turcilor. Se pare că, prima centură de zid a cetăţii Braşovului a fost terminată la începutul secolului al XV-lea, însă, aşa cum o să o dovedească asediile otomane, fortificaţiile trebuiau îmbunătăţite şi astfel şantierul a continuat, pentru reparaţii sau construcţii noi, până în prima jumătate a secolului al XVII-lea.

Eficienţa sistemului de apărare este demonstrată de faptul că de la invazia turcească din 1421, până la intrarea trupelor austriece în oraş, în 1688, Braşovul nu a mai fost cucerit.

În secolul al XIV-lea, excesul de apă provenit de la izvoarele care curgeau prin Şcheii Braşovului şi traversau străzile Cetăţii medievale, a fost deviat printr-un canal artificial, numit „Graft” (şanţ) la poalele dealului Romurilor. Canalul era folosit totodată ca obstacol natural în cadrul sistemului defensiv al Cetății.

Bastionul Graft a fost construit în perioada 1515 – 1521 pentru a asigura comunicația apărătorilor din Turnul Alb cu cetatea. În acest scop dispunea de o poartă mobilă. De formă dreptunghiulară, având la bază o grosime de circa 4 metri, fortificaţia este prevăzută cu guri de tragere cu închizătoare de lemn şi guri de turnare.

A fost apărat și întreținut de breasla șelarilor (= meșterii de șei, hamuri, curele).
Din cauza unei ploi torenţiale care a avut loc pe 24 august 1809, zidurile cetăţii s-au slăbit în zona Graft şi a fost necesară o consolidare. În anul 1822 au fost construite trei arcuri de sprijin peste pârâu, din care unul mai există şi astăzi.

Ultima restaurare a bastionului a fost executată în anii 2003 – 2004.